Moldova fără Invalizi : Invalizi fără Moldova
L E G E privind protecţia socială a invalizilor:
“Invalizii în Republica Moldova se bucură de toate drepturile sociale economice şi personale şi de libertăţile consfinţite în Declaraţia drepturilor invalizilor, adoptată de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în Constituţia Republicii Moldova, în prezenta Lege şi în alte acte legislative. Discriminarea invalizilor este interzisă şi se pedepseşte conform legii.” link
Dar, în Republica Moldova persoanele cu dezabilităţi sunt discriminate. Cel mai simplu exemplu este cel cu care m’am confruntat astăzi dimineaţa, când şoferul troleului nr. 10 (mă refer la troleurile noi dotate cu punte flexibilă)de parcă nici nu a observat persoana din cărucior care a încercat să urce, a închis uşile şi a mers mai departe. Cu jumătate de an în urmă am fost în Polonia, la început eram puţin frapat de numărul mare de persoane cu deficienţe locomotorii ce se deplasau prin oraş, şi mi’am pus întrebarea, de ce în Chişinău văd arareori pe cineva în cărucior? Probabil ei sunt foarte puţini. Nu! Documentîndu’mă am dat peste o cifră, 178.796 de persoane invalide în Republica Moldova, atunci de ce ei nu sunt printre noi? Răspunsul este mai sus, societatea nu este pregătita pentru aceşti oameni, astfel ei sunt discriminaţi, plus la aceasta în Chişinău rar întâlneşti Hotele, Magazine, Localuri dotate cu veceuri/scări rulante/bare adiţionale pentru persoanele cu dezabilităţi. Personal cunosc doar două intersecţii cu semafoare dotate cu videocameră pentru orbi, interesant este dacă aceste videocamere sunt funcţionabile.
Şi care este pedeapsa pentru discriminarea persoanelor cu dezabilităţi? Să ştiu şi eu cu cât ar putea fi sancţionat şoferul troleibusului?
Există ONG’uri care se ocupă de protecţia socială a invalizilor, un lucru plauzibil de altfel, dar de ce nu se obersvă această integritate în societate? Vinovaţi de discriminarea lor suntem noi, persoanele care consideră invaliditatea ca ceva anormal, nefiresc, pe cînd ei, persoanele cu dezabilităţi sunt aceeaşi oameni şi au aceleaşi drepturi egale ca toţi ceilalţi.
În 2007 a fost elaborată Analiza protecţiei sociale a invalizilor în Republica Moldova, destul de frumos au scris nu? Iar faptele au cam rămas în umbră.
Pe strada mea locuieşte un copil cu handicap, niciodată nu l’am văzut să se joace cu toţi ceilalţi, el ascultă hip-hop şi mereu când mă salut cu el zâmbeşte foarte frumos. Eu vreau ca copilul meu să se joace cu oricine fără a vedea un prejudiciu în persoanele cu dezabilitati.
Din pacate, atat statul cat si societatea nu atrag atentie acestor personae.
La ţarî
ogradî poartî jin mă duc păn la deal ma duc păn la vali puni mâna hălășiugî jin jin sărbătoari sărbătoari mari treși încoa mă-ta borș borș di săc borș cu curechi borș scădzut taz jin jin tolet gazăt marafet brusturi povidlî scarî sîiac podnaves perjî chersădi jișîni alibastru dau cu crascî dau cu var ros crasca mătur poreadcî fac așe, oliacî s nu sî vadî șădi urît dă la drum jin jin jin popușoii șeia jin jin murături barel cadî macaroani cu podlivkî șerbi vo douî ouî șădz colea da nu cî ma duc sădz oliacî sî-ț dau un pahar di jin jin jin hai măi ie pași s sănătati da nu ma duc, îl las pîrloagî avtobusu șeal di șăpti grișa lu michea vețîcîi mărioara lu păpănagî valea lu voloc cocostîrcu șeala a lu gărajea vo douî găluși vo douî găluși di săc popa-n bisericî popa pi lisapet popa ș cu preuteasa lui fetișcana șeia băitanu șeala cu tractoru chitoroagî s duși la bibliotecî, iaca băietu șel fudul, a lu cucoș șine-o măi luat-o ș pi frumoasa șeia vo unu străin cred cî tania asta a lu mîrlea ari o fațî parcî-s bușili curlui strîgo pi lenora păn la mini jin jin jinjinjinjinjinjin jinjin plășinti cu brînzî păn la bazar mă repăd ardi lunina o trecut aista a lu știrliț oasî la cîni von posmag șeva jiumati di sac di combicorm oloinițî baton luminițî sumca șei mari tuflili șeli buni o marojnî un pumn di răsăritî iesti chip eu s mă tem di tini crășiunu cui ti ari hai ie un păhar di sufletu lu tuța jin jin deșeal alb deșeal di fragî deșeal negru fărî anghidrid cartoafi borș acru bărdași jer jin jin jin ia gustî macar jin jin vedz di sari unturî of, mă coc la apî la porși la răț la școalî după școalî pi după școalî în dosu școlii piști director nebuna șei di pradaveațî spălători podșăucî șîfer strîcat grăunțî mășcati grăunți di șeli di an țărț jin jin jin cîrnaț jinjin iașșic gutîi jerni an șert n-an șert zvîrli în pîrău s ma cac pi nasu tău
© Viorel Pahomi
Human Rights Film Festival / Festivalul Filmului Dedicat Drepturilor Omului (2010)
1. Vineri 3 decembrie – “Hunt for justice” Film canadian (ULIM, Chişinău, Aula Magnifica ) Ora: 18.00 In engleza fara subtitrare
2. Sambata 4 decembrie – “Vilnius Ghetto“, Film lituanian (cinematograful “Patria”, Chişinău – Patria Centru, Bălţi, Cahul) Ora 18.00 In lituaniana cu subtitre in romana
3. Duminca 5 decembrie – “Stadionul vagabonzilor” Film polonez (cinematograful “Patria”, Chişinău – Patria Centru, Bălţi, Cahul) Ora 18.00 In poloneza cu subtitre in romana
4. Luni 6 decembrie – “Tranzit” film oferit de UNFPA (cinematograful “Patria”, Chişinău – Patria Centru, Bălţi, Cahul) Ora 18.00 In engleza si rusa cu subtitre in romana
5. Luni 6 decembrie – “Zero tolerance” film canadian (ULIM, Chişinău, Aula Magnifica ) Ora: 18.00 In engleza fara subtitrare
6. Marti 7 decembrie – “Sham Gods” film oferit de Amnesty International Moldova şi “Diz-abilitate” film oferit de Asociatia Motivatie (cinematograful “Patria”, Chişinău -Patria Centru, Bălţi, Cahul) Ora 18.00 In rusa cu subtitre in romana
7. Miercuri 8 decembrie – “Show me love” film suedez (cinematograful “Patria”, Chişinău – Patria Centru, Bălţi, Cahul) Ora 18.00 In suedeza cu subtitre in romana
8. Miercuri 8 decembrie – “No place called home” film canadian (ULIM, Chişinău, Aula Magnifica ) Ora: 18.00 In engleza fara subtitrare
9. Joi 9 decembrie – “The Kautokeino rebellion” film norvegian (ULIM, Chişinău, Aula Magnifica ) Ora: 18.00 In norvegiana cu subtitre in romana
INTRARE LIBERA PENTRU TOATE PROIECTIILE!
Eu, cu Valera şi cu tăt neamul mergem la vot!
Apel către toţi lenoşii moldovei. Recent CNTM a lansat câteva spot’uri prin care motivează prezenţa la secţile de votare pe data de 28 noiembrie.
Rog atenţie, conţinut intelectual şi ironic.
Noi a sî faşim ca tăt sî şie ghini, da voi, să staţ acasă!
Şi ştie tineretul din ziua de az? Pe dânşîi îi amăjeşti cui nu’ii lenin!
Şăf’o spus să staţ acasă, nu ieşîţ la votare! Mai ghine v’aţ duşe ş’aţ faşe’un şaşlâk, hodiniţîvă. Şi vă trebu vouă politica asta?
Festivalul filmului Polonez la Chişinău (17-21 noiembrie) 2010
Unde? Cinematograful Gaudeamus (40 de ani)
Când? 17-21 noiembrie
Ce?
17 noiembrie
18 00 Inaugurarea Festivalului Filmuuil Polonez
18:10 „Zero” – “Zero”
reg. P. Borowski
18 noiembrie
18:00 „Dom zły” – “Casa rea”
reg. W. Smarzowski;
19 noiembrie
18:00 „Prosta historia o miłości” – “O simplă poveste de dragoste”
reg. A. Jakubik
20 noiembrie
18:00 „Wojna polsko-ruska” – ” Alba-ca-zăpada și roșu bolșevic”
reg. X. Żuławski;
21 noiembrie
18:00 „Moja krew” – “Sânge din sângele meu”
reg. M. Wrona.
Cât? gratis
The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) – Jerome David Salinger
Nemaiştiind ce să citesc am ajuns din întâmplare la această carte, cică tuturor le place, toţi o laudă, îi dau like’uri prin facebook şamd. Fie, de ce să rămân eu în urma celorlalţi? M’am aşezat pe fund lângă peretele călduţ ş’am început a citi, am zis că e o prostie cartea, se citea prea uşor, aveam impresia că e vre’un roman de buzunar.
Deci e povestea unui adolescent, de vre’o n’am mai înţeles câţi ani, între 17 şi 20 în orice caz, care’şi face studiile la ultima sa facultate, şi ideea e că el urăşte tot ce’l înconjoară, el nu vede mai nimic frumos în jurul său, toţi oamenii şi toate lucrurile sunt ba aşa ba invers numai nu plăcute. În fine, în 3 zile am dat’o gata, da, ştiu că e mult, dar aşa citesc eu, nu prea dispun de timp. Închid cartea şi rămân cu un “wtf” tare frumos pe faţă. Îmi zic că e prea banală lucrarea pentru a o fi citit atâta lume. Chiar nu are vre’un mesaj?
Trece o zi, apoi două apoi totul absolut s’a schimbat, nu mai vedeam frumosul şi plăcutul, am început să văd lucrurile altfel, murdare, urâte, dezgustătoare. Am ajuns într’o stare nemaipomenit de deprimantă, nu e ideea că vedeam realitatea, pur şi simplu vedeam prea jegos totul. Da, realitatea e şi ea josnică la rândul ei însă nu aşa cum o vede Holden Caulfield (protagonistul lucrării). El înmulţeşte tot răul la o sută. Okay, azi am ajuns înapoi pe pământ, şi încă’n picioare, vin cu un apel către devoratorii de cărţi, pur şi simplu treceţi cu vederea data viitoare această operă, pentru că chiar nu se merită, mai apoi o să ai o stare de doi bani.
PS – cu subiectivitate al vostru Capricios.
Moldova, puţi!
Da, eu, tu, el cu ea şi toată lumea, cu toţii puţim de la atâta lene, ne’mpotmolim în sărăcie. Şi nu e sărăcie a la Africa, e sărăcie moldavă, creată din cauza lenei, lenei fizice şi morale, nu ştim a lucra, nu ştim a munci, nu ne putem automotiva, vrem doar posturi înalte în societate, vrem să ne cadă de la vecinul de sus vre’o bucată de pâine. Şi ce ştim noi să facem? Să vorbim zi şi noapte politică, să criticăm în stânga şi dreapta că cela’i rău şi celălalt fură, sau că salariile’s mici, că drumurile’s rele şamd. Sau, nu, mai ştim şi altceva, să bem ca nişte porci la sărbători şi cu fiecare altă ocazie, aruncînd banii pe băutură şi alte prostii de genul, şi toate astea pentru o bună durere de cap. În Moldova, banii nu au o direcţie de mişcare, nemaivorbind de viteza mişcării, firea moldavă a conceput o formă de business extraordinară, “kupliprodaja” cum s’ar spune, cea mai inferioară ramură a business’ului. Şi toate astea de la lenea acordată vieţii. Victor Hugo spunea “Lenea are o fiică – foamea, şi un fiu – furtul.” El de fapt se referea la moldoveni.
În occident oamenii din cauza lenei au început a crea lucruri inteligente iar noi din cauza lenei începem a puţi a hoit şi sărăcie.
PS. P/u străini: Lene este denumită înclinația unei persoane căreia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căreia îi place să stea fără să muncească, precum și faptul de a se complăcea în inactivitate. (wikipedia)
moldova, acum ai de toate
Vrei politică? achită taxa de doi lei pentru o călătorie cu troleul. (noi, suntem moldoveni!)
Vrei călătorie rapidă, sigură (şi aşezat din 20.09.2010)? achită taxa de 3 lei şoferului de microbus. (treşim vă rog mai în fund)
Vrei cultură? fii şofer pentru o zi. (haide’i p**ă nişc’odată)
Mai vrei cultură? discută cu persoanele “la dungă” reflectorizantă. (auz mujâku, cât îi ora?. frumos ceasu)
Vrei studii europene? ai România (b*ea, nu m’o prinit)
Vrei sex? atrage atenţia la poduri şi viaducte (300? cam puţin da diamu hai)
Vrei limbă de stat? alege, avem di tăti.
Vrei de lucru? telefonează’ţi cumătrul (cum la tine valera? la mine amu aşa o problemă…)
Vrei încredere? ai Pasat (stimă, tradiţie, ţară)
Vrei socializare? ai “odnoklasniki” la doar 12.50 UC moldoveneşti. (интим не предлогать)
Vrei bani? curs Euro: 16.29 (am auzât că iar s’o ridicat euro)
Vrei libertate? votează PL (cinstit, demn, curajos, incoruptibil)
Vrei democraţie? vrei mai departe.
Vrei adevăr? priveşte şi ascultă numai Moldova1.
Vrei nuntă? ai ştefan.
Vrei calitate la un preţ redus? ai piaţa centrală (la o parte vă rog / ooootravăăăă).
Vrei profesie? mergi la facultatea de drept, locuri sunt pentru toţi. (tre de strâns şeva bani, iar vine sesiunea)
Vrei minuni? Republica Moldova
Blondă
Cică Dumnezeu face minuni, nu credeam până n’a creat şi una pentru mine, o minune blondă. Să’ncep cu susurul unghiilor, nu produc nervi şi au forma picăturilor de rouă în dimineţile cu soare întârziat. Ea, are pielea nuanţată printre dunguliţele mâinii. roz? alb palid? cafea estompată? Curcubeu care se revarsă’n încheieturi şi renaşte din porii pielei. Să ştii că cedezi, te dai de gol, poţi fi rea doar până fac cunoştinţă cu dantelele şi ţesăturile fine. Sâni voluptoşi care palpită, se freamătă sub bluziţa colantă, seară de mai, ecou. Nuanţarea feţei se face cu marmură şi nisip, iar firele de păr iubesc vântul şi soarele, la o simplă adiere se transformă’n argint iar la sărutul soarelui se preling aur. În spatele bretonului se ascund două paranteze subţiri care deschid evidenţa universului albastru şi albul obrajilor calmi. Cărniţa catifelată şi proaspătă, am impresia că face baie de lămâi seară de seară. Aş vrea să fiu gând să alerg prin tot capul transpirînd ca un sălbatic cal, să fiu aer să tot intru până’n plămâni împins de iubire, să fiu sunet să mă strecor suav spre suflet asemeni nisipului din clepsidră. Să fiu fluture condus de glasul delicat până la cer şi ploaie pentru a cădea tot la ea. Are trăsături faciale de bebeluş. Când priveşti spre ea totul se face vis, copacii zâmbesc, casele salută, pământul aleargă, rândunelele prind brumă azurie, aerul te’nghite în lumea ei, totul se leagă’ntrun nod asfixiat de plăcere. Când are migrene sau crampe aş vrea să fiu pastilă, să mă strecor atent printre celule pentru a diminua durerile. Aţi fost la cinema? ştiţi cum e când nu’ţi poţi lua ochii de la ecran? aşa nu’ţi poţi lua ochii de la fiinţa care doarme încâlcită printre vise şi respiră rar de parcă s’ar teme să rămân eu fără aer, să nu mă sufoc. Ochii; ochii distrugeau orice barieră, cristalizau în albastru orice culoare. Lângă ea, albinele culeg nectarul, pisicile torc lenos, câinii latră îndrăgostiţi, copiii zâmbesc, hienele plâng şi ecoul râde. Conştientă pe propriile puteri, uneori abuzează, uneori răneşte, alteori ucide. E drog, e plăcere, e leuţ, e sublimă tortură. Deseori repet că înnebunesc, că sunt stupefiat. Când închid ochii văd ochii ei, nu mai încetez să surâd când mă gândesc la existenţa ei.Detest multe lucruri, dar şi ţin la câteva, tu faci parte din aceste câteva. Nu trebuia să îţi fi scris toate astea, orice bărbat sincer îndrăgostit e un ratat.
Nu există coerenţă, nu există structurare, relativitatea ne va supune şi vom fi robii sentimentelor.
Câteva motive pentru care iubim femeile de Mircea Cărtărescu
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.
Comentarii recente